Meditatie iar...
Nu mai am ce scrie....ma uit in juru-mi, la mine, si nu mai pot...societatea iti taie aripile inainte de a incepe sa zbori. Viata e ca un tetru, ca o capodopera proasta, o tragedie din evul mediu, jucata de actori neplatiti si blamati. Toata lumea e ranita, toata lumea sufera, pe nimeni nu mai intereseaza esenta, toata lumea se agata strans de aparente. Poate ca ma numar printre ei si cateodata, cand Sefu’ se uita in alta parte, scot pixul si scriu in nonsens, doar ca sa vad cum mai arata pasta....discoteci, cluburi, bilete, Romania, toate ne fac sa uitam de noi...poate ca asta e si scopul: o uniformizare a simtirilor, a cunoasterii. Comedia umana ce se dezvolta pe zi ce trece e din ce in ce mai dureroasa. Dar cine sa simta, cand toti suntem in ea? De constientizat nu e problema, de simtit...aici e altceva...computerul ia usor locul caietului, pavajul cu piatra se toarna peste terenul ce asta-vara era verde.Sa fie oare evolutie?! O fi...dar daca asta inseamna evolutie, involuarea cum se manifesta?
Astepti tampit sa mai treaca o zi...si trece...si?! mai astepti sa treaca alta...si?!...si te trezesti ca-ti petreci viata asteptand...sa treaca ziua, sa treaca anul, sa treaca deceniul, totul in speranta unui „mai bine”. Ce dracu’ inseamna „mai bine”?.....daca ar fi sa aleg in cine sa ma transpun, ar fi Nostradamus, sa va zic zambind ca nu mai exista binele. De fapt,asta pot s-o fac si acum, insa fara un nume mare si relativ cunoscut va veti menaja, spunandu-va ca sunt tampita....O Sisif a erei moderne, asta sunt....trist...daca as fi anarhista m-as sinucide cu voi in bratele-mi, dar nu sunt, asa ca nu pot decat sa-mi plang sau sa rad de mila...Saraca tara bogata!!! ....Mi-ar placea sa mai contemplu, insa unu’ se uita cu ochi falsi la mine si-mi spune...:”Sase, vine Sefu’!”
